Unde ți-e singurătatea, suflet mic și răvășit? Credeai că vei trăi în solitudine atâta amar de vreme? Te-ai înșelat din nou. Nu ți-am spus să nu-ți mai faci așteptări? Ba ți-am spus, în repetate rânduri chiar. Numai că tu, prin așteptări, te-ai gândit numai la cele pozitive. Repercusiunile le-ai păstrat în minte, oricum. „Ca să nu fiu dezamăgită după”, ți-ai spus.
Ei bine, iată-te aici. Așteptările pozitive n-au existat, așa că uimirea a fost cu atât mai mare cu cât ai descoperit că există oameni pe sufletul tău chiar și-n acest colț îndepărtat al lumii.
Ești fericită? Că ar trebui. Eu sunt pentru tine. Cum adică care eu? Nu suntem aceeași persoană? Mă refer la mine, partea rațională care privește din umbră. Cea care analizează fiecare părticică din tine. Sunt fericită că ai reușit să obții ceea ce-ți doreai cu atâta ardoare de atâta timp: independență. Și-o folosești bine, drago. Sunt mândră de tine.
Știu că uneori ai nevoie de încurajare. Așa că iat-o. Cine să te încurajeze mai bine decât tu însăți? Numai tu te cunoști suficient de bine încât să știi de ce ai nevoie. Chiar dacă uneori nu pare așa, tu deții răspunsurile.
Ești abia la început de drum, copilă. Dar acum știi că poți s-o faci. N-o mai spui doar ca să te încurajezi. O spui pentru că, de data asta, o știi. Tot nu ești mândră de tine? Mai ai destule să-ți demonstrezi. Toate la timpul lor. Nu-ți face griji, doar trăiește în moment. Și fii prezentă. Mereu prezentă.
ziduldeclestar 
Cum ar spune oricare narcisist: „Iubirea de sine e supremă.”
ApreciazăApreciază